Frica de penibil

by... moncha la 01:57

      De cate ori ai fost in statie, in metrou, autobuz, in parc, afara, oriunde pe “splaiurile” mioritice, cu muzica la maxim in casti si deodata… sa se faca tranzitia de la o melodie mai lenta, calma catre ceva mai agresiv… cum ar fi un drum and bass, un heavy, un punk… sa fii luat prin surpindere, sa fie melodia ta preferata, sa-ti vina sa sari in sus, sa dai din cap, din maini, din picioare, sa dansezi, sa te simti bine… sa fii TU! Dar totusi n-o faci, din cauza celor din jur: “draga, uita-te la el?!” sau “cred ca-i bolnav, saracu…”, etc… Un alt exemplu, oferta de la Springtime: o pizza si refill la suc cat vrei – si totusi n-o faci pentru a nu fi considerat fomist. 
      Gandeste-te cate lucruri ai pierdut lasand temerile sa te acapareze, inghitind orice speranta. Frica de penibil are legatura cu imaginea noastra, fiind o crima impotriva sinelui. Ne determina sa ne aliniem cu societatea, sa fim imobili, inerti, sfarsind prin a NE aliena. 
      Actorii reusesc sa depaseasca acest “handicap” prin improvizatie. Acest nou tip de teatru se joaca dupa regulile publicului. Spectatorii au rolul esential in a alege titlurile dupa care actorii fac povestile, locurile in care improvizatorii trebuie sa-si imagineze ca sunt si, mai ales rolul de a dicta replici finale si a huidui cand ceva nu le place. 
      Aceasta boala a societatii ne impiedica sa facem ce am dori, ajungand sa ne supunem actiunile, preocuparile si convingerile sistemului in care traim.
      “Important  este sa nu te temi sa-ti asumi unele riscuri. Cel mai mare esec este sa nu incerci.” – Debbie Fields

 

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Blogger Template by Blogcrowds