De cate ori ai fost in statie, in metrou, autobuz, in parc, afara, oriunde pe “splaiurile” mioritice, cu muzica la maxim in casti si deodata… sa se faca tranzitia de la o melodie mai lenta, calma catre ceva mai agresiv… cum ar fi un drum and bass, un heavy, un punk… sa fii luat prin surpindere, sa fie melodia ta preferata, sa-ti vina sa sari in sus, sa dai din cap, din maini, din picioare, sa dansezi, sa te simti bine… sa fii TU! Dar totusi n-o faci, din cauza celor din jur: “draga, uita-te la el?!” sau “cred ca-i bolnav, saracu…”, etc… Un alt exemplu, oferta de la Springtime: o pizza si refill la suc cat vrei – si totusi n-o faci pentru a nu fi considerat fomist. 
      Gandeste-te cate lucruri ai pierdut lasand temerile sa te acapareze, inghitind orice speranta. Frica de penibil are legatura cu imaginea noastra, fiind o crima impotriva sinelui. Ne determina sa ne aliniem cu societatea, sa fim imobili, inerti, sfarsind prin a NE aliena. 
      Actorii reusesc sa depaseasca acest “handicap” prin improvizatie. Acest nou tip de teatru se joaca dupa regulile publicului. Spectatorii au rolul esential in a alege titlurile dupa care actorii fac povestile, locurile in care improvizatorii trebuie sa-si imagineze ca sunt si, mai ales rolul de a dicta replici finale si a huidui cand ceva nu le place. 
      Aceasta boala a societatii ne impiedica sa facem ce am dori, ajungand sa ne supunem actiunile, preocuparile si convingerile sistemului in care traim.
      Important  este sa nu te temi sa-ti asumi unele riscuri. Cel mai mare esec este sa nu incerci.” – Debbie Fields



      In timp ce mergeam catre liceu am dat peste un fost coleg de generala. S-a uitat in ochii mei, m-a recunoscut, dar apoi a plecat capul si si-a continuat drumul. N-a fost cine stie ce chestie, asta as fi facut si eu, dar intrebarea este urmatoarea: oare toti facem asa?... cand n-avem chef de persoana respectiva sau suntem prea concentrati in a face altceva? Ascunde umanitatea, aruncam cheia si ne intoarcem la instinctele primare ale homo "nendertalianului" care incearca sa supravietuiasca renuntand la socializare?
      E adevarat ca unii isi reprima trecutul si nu au de-a face decat cu prezentul. Acestia, cand vad un chip isi aduc aminte de trecutul lor "nerealizat", dar asta nu inseamna ca n-ai putea sa vorbesti altceva cu respectivul, sa-ti dezvolti abilitatile de comunicare si sa mai afli ceva din viata acestuia... nu se stie niciodata cand iti va fi de folos.
      Propun sa nu mai fim animale, sa iesim din casa, sa vorbim cu vechile cunostinte, cu persoane necunoscute si cu batranii sub influenta "epicului etilic".... sa fim umani.... sa fim oameni.

Un inceput

Te uiti in jur, si vezi cum tot mai multe persoane isi fac conturi pe hi5, Facebook, YouTube, Twitter, isi fac blog... se logeaza... dau clickuri... posteaza... folosesc aliasuri si tot felul de chestii pentru a ascunde de fapt cine sunt, ce fac, etc...
Acest blog este un inceput pentru mine de a le ar
ata persoanelor ca tine cine sunt cu adevarat, astfel nemaifiind nevoit sa port supraapreciata masca... Pot sa-mi scriu frustrarile si neplacerile alaturi de bucuriile şi euforiile mele.

Blogger Template by Blogcrowds